Sindromul de tunel carpian este cauzat de compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii și reprezintă cea mai frecventă neuropatie la nivelul membrului superior. Cea mai frecventă cauză a acestui sindrom este o afecțiune medicală care provoacă umflarea încheieturii mâinii (ex. artrita, traumatisme ale mâinii) și scăderea fluxului sanguin.

Există o serie de condiții medicale care favorizează apariția sindromului de tunel carpian: retenția de lichide din sarcină sau menopauză, obezitatea, diabetul zaharat sau disfuncția glandei tiroide. Sindromul de tunel carpian poate fi agravat dacă încheietura mâinii efectuează frecvent mișcări de extensie care contribuie la compresia nervului median (poziționarea necorespunzătoare a încheieturii mâinii în timpul utilizării tastaturii sau mouse-ului, expunerea prelungită la vibrații).

Simptomele sindromului de tunel carpian cuprind:

  • discomfort sau durere ale mâinii si degetelor 1-4,
  • mâna și degetele sunt amorțite (parestezii), prezintă furnicături sau senzație de înțepătură,
  • pot exista dificultăți de prindere a mâinii și degetelor (datorate scăderii forței musculare)

 

Aceste simptome se accentuează în timp, iar uneori sunt mai severe în timpul nopții (pacientul se trezește din somn și scutură mâna pentru a ameliora senzația de durere și amorțeală).

Diagnosticul sindromului de tunel carpian este stabilit pe baza simptomelor clinice, evaluării imagistice prin ecografie musculoscheletală (vizualizarea unui nerv median cu aspect fusiform și arie de secțiune de peste 10,5mm2, respectiv a unor variante anatomice ale nervului median) și electromiografie (determinarea vitezei de conducere la nivelul nervului median).

Tratamentele conservatoare, cum ar fi: tratarea afecțiunii medicale asociate, eliminarea activităților favorizante, purtarea unei orteze, medicamentele antiinflamatoare și neurotrofice, fizioterapia, sunt primii pași ai tratamentului. Când tratamentele conservatoare nu dau rezultate, de obicei se recurge la o tehnică chirurgicală de tratament (secționarea retinaculului flexorilor și disecția nervului median). Această tehnică chirurgicală, deși este eficientă în majoritatea cazurilor, necesită condiții speciale pentru a fi efectuată (sală operatorie, sterilizare, anestezie), iar uneori poate să conducă la recidiva simptomelor prin formarea unor aderențe între nervul median și țesutul cicatricial format în timpul procesului de vindecare a leziunii chirurgicale.

Tehnicile intervenționale minim invazive, de tipul hidrodisecției nervului median, reprezintă o alternativă la intervenția chirurgicală. Hidrodisecția efectuată sub ghidaj ecografic are ca scop separarea nervului nervului median de țesutul înconjurător prin injectarea unui volum de 5-15 ml soluție lichidiană care conține: anestezic, antiinflamator și glucoză 5%. Se urmărește obținerea unui efect combinat:

  • mecanic – prin îndepărtarea aderențelor între nervul median și structurile din jur
  • antiinflamator prin efectul direct al substanței injectate asupra edemului și inflamației nervului median.

Prezentarea detaliată a acestei proceduri poate fi urmarită în materialul următor:
https://www.youtube.com/watch?v=Ee1cyPdgnLM

Astfel, putem afirma că hidrodisecția nervului median reprezintă o tehnică eficientă de tratament a sindromului de tunel carpian (dar și al altor neuropatii: sindromul de canal ulnar sau sindromul de tunel tarsian), atunci când este efectuată de către un medic experimentat în diagnosticul ecografic și procedura minim invazivă reprezentată de tehnica hidrodisecției traiectului nervos.

Bibliografie:

  1. Viera AJ. Management of carpal tunnel syndrome. American family physician. 2003 Jul 15;68(2):265-72.
  2. Yoshii Y, Zhao C, Amadio PC. Recent advances in ultrasound diagnosis of carpal tunnel syndrome. Diagnostics. 2020 Aug 15;10(8):596.
  3. Mathieu T, Lemmens E, Stassijns G. A safe and easy-to-use ultrasound-guided hydrodissection technique for the carpal tunnel syndrome: a minimally invasive approach. Journal of Ultrasound. 2021 Jul 2:1-5.